Regio Europa.eu Guvernul Romaniei MDRT.ro fonduri-ue.ro

Istorie

Plaiul Prahovei era vechea denumire data poienii ce se intindea de-a lungul Vaii Prahovei, de la raul Izvor pana la Predeal (25 km). Din cauza stramtorilor de la capete, Plaiul era nelocuit.

Schitul Sf. Nicolae de pe Molomoţ (la nord de actualul cartierul Furnica) a fost prima asezare din Plai. Este atestat documentar in anul 1581 cand Mihnea Voda face unele danii “Sfintei Manastiri, unde locul se numeste Molomot”. Spre amintire s-a ridicat o cruce monument existenta si astazi.

Manastirea Sinaia, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, dateaza din anul 1695 si este considerata ca fiind nucleul in jurul caruia asezarea a inceput sa se formeze, preluand numele de Sinaia.

Primul Drum a fost facut de argatii Manastirii, prin largirea potecii si amenajarea unui drum rudimentar, pe care puteau ajunge carele cu boi de la Posada prin stramtoarea Oratiilor, pana in curtea bisericii. Drumul in totalitatea sa, din Timis la Predeal si pana in Comarnic, a fost facut de austrieci pentru a trece cu armatele si a-i ataca pe turci in Tara Romaneasca, oprindu-le inaintarea spre Ardeal (1736).

Drumul Prahovei, fiind cea mai scurta cale intre Bucuresti si Brasov, desi greu si periculos, era zilnic strabatut de carele negustoresti. Pe la 1890 mai apar carciumile sau hanurile manastiresti de la Sinaia: Hanul de la Gura Padurii, Hanul din Valea Iancului si ceva mai tarziu Hanul la Şeţu (Izvorul Rece de astazi).

Catunul Izvor apare in 1783 cand Domnul Mihai Sutu inzestreaza Manastirea cu inca 42 de scutelnici, pe care-i aseaza cu familiile lor, pe valea raului Izvorul Dorului.

Comuna Podu Neagului ia fiinta in 1852 prin unirea catunului de la Schitul Lespezi (Comarnic) cu catunele Posada, Izvor, Busteni, Intre Prahove (Azuga) si Predeal. Comuna era administrata din Busteni, de un Parcalab cu 3 deputati, care adunau birurile.

La 1 decembrie 1874, Sinaia va fi noul nume al comunei, cand si Primaria din Busteni se va muta aici, teritoriul ei fiind de la Izvor la Predeal. In anul 1884 are loc scindarea comunei deoarece Sinaia propriu-zisa, a cunoscut o mare dezvoltare fata de celelalte componente ale sale, astfel apare comuna urbana Sinaia pe actualul teritoriu si comuna rurala Predeal cuprinzand Poiana Tapului, Busteni, Azuga si Predealul.

In anul 1901, fiind resedinta de vara a Casei Regale, Sinaia a fost conceputa de Eforie ca o statiune de lux pentru vacante, punand la dispozitia vilegiaturistilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii si 60 case taranesti, doua cazinouri, bai de hidroterapie, o gradina zoologica, trasuri pentru plimbari, 3 centre cu cai de calarie, manej si scoala de calarie, restaurante, berarii, cofetarii si magazine (majoritatea sezoniere), un parc de promenada fiind supranumita “Perla Carpatilor”.

Dezvoltarea orasului Sinaia ca statiune turistica a luat amploare incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX – lea, odata cu construirea soselei Sinaia – Brasov (1847), a caii ferate Bucuresti – Sinaia (1879), si, mai ales, a castelului Peles, care a transformat Sinaia intr-un centru al vietii politice si o zona rezidentiala privilegiata.

In oras a fost construit un numar mare de resedinte private, amplasate in zone pitoresti si beneficiind de o arhitectura (exterioara si interioara) deosebita. Dotarile de patrimoniu muzeistic si arhitectural al orasului Sinaia se situeaza la un nivel de exceptie,dandu-i acestuia – pe buna dreptate – numele de „oras – muzeu”.

Intre anii 1875 – 1883, este construit Castelul Peles, devenit la vremea respectiva, resedinta de vara a familiei lui Carol I, primul rege al Romaniei. Urmeaza castelele Pelisor si Foisor.

Sinaia este prin excelenta o statiune in care primordiala este activitatea turistica. Valentele de statiune cu sezon permanent si dezvoltarea sa social-economica au contribuit la inzestrarea Sinaiei cu o baza materiala importanta: hoteluri, restaurante, pensiuni, mijloace de transport pe cablu, vile , spatii culturale, ,spatii de agrement, tabere scolare, s.a. toate acestea contribuind la afirmarea puternica a turismului montan in zona. La zestrea edilitara a orasului s-au adaugat, in ultimile decenii, noi constructii scolare , obiective sociale, amenajari sportive, cartiere de locuinte, spatii comerciale, modernizari ale retelei de drumuri, s.a.

Documentar, Sinaia apare legata de infiintarea manastirii in anul 1695, in jurul careia s-au injghebat primele asezari. Ridicarea rapida a acestei asezari este legata de dezvoltarea in zona subcarpatica a industriei extractive si de prelucrare a petrolului – de deschiderea soselei la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de constructia caii ferate si de cea a Castelului Peles. Toate acestea au contribuit la transformarea patriarhei asezari in statiune de odihna, iar din 1880 este declarat oras, fiind astfel una din cele mai vechi asezari urbane de munte din tara.

Statiunea Sinaia detine obiective de interes turistic deosebit, legate de trecutul istoric al localitatii si de activitatea unor personalitati culturale care au trait si creat aici.

Cultura

Mănăstirea Sinaia

Manastirea_Sinaia_des

Mănăstirea ortodoxă Sinaia, veritabilă „catedrală a Bucegilor“ datează  de la sfârşitul secolului XVII şi reprezintă  cartea de identitate a oraşului, deoarece este prima construcţie din spaţiul actualei staţiuni. Ctitorul Mănăstirii este Spătarul  Mihail Cantacuzino, comandantul armatei din Ţară Românească a secolului XVII.  Acesta, însoţit de familia sa, a efectuat un pelerinaj la locurile sfinte, Ierusalim, Nazaret şi a ajuns până la Muntele Sinai, unde a vizitat o veche mănăstire  ortodoxă, cu hramul Sfânta Caterina, ce data din secolul IV. Impresionat de ceea ce a văzut, odată întos în ţară s-a  hotărât să  construiască  în  munţii româneşti o mănăstire  care să poarte acelaşi nume ca şi  muntele Sinai, dar într-o varianta  românizată, şi anume Sinaia, cu harmul Sfintei Fecioare Maria. Ulterior, denumirea de Sinaia s-a extins şi asupra localităţii. Construcţia  mănăstirii a durat cinci ani, din 1690 până în 1695.

Scopul amplasării în acest loc al lăcaşului de cult era dublu: în primul rând trebuia să fie o fortăreaţă, cu scopul  apărării şi protecţiei pentru drumul comercial existent de-a lungul Văii Prahovei, drum care  făcea legătura între două mari oraşe ale epocii, Bucureşti şi Braşov, iar, în al doilea rând, de a asigura un adăpost  numeroşilor pustnici existenţi în munţii Bucegi.

Din cauza poziţiei sale strategice, mănăstirea Sinaia a cunoscut numeroase invazii turceşti şi austriece, care au distrus-o parţial. Actualmente, reprezintă un veritabil muzeu de artă şi spiritualitate românească.

Biserica veche a fost construită în stil brâncovenesc, arhitectură proprie Ţării Româneşti. La sărbătorirea a 200 de ani de la ridicarea mănăstirii, a fost amenajat, în vechea reşedinţa regală, un muzeu religios, care funcţionează de atunci fără întrerupere, fiind primul de acest gen din România.

La mănăstirea Sinaia se găsesc reprezentate  cinci tipuri de cruci : crucea lui Ştefan cel Mare, aflată pe cupola Vechii Biserici, crucea grecească, având braţele egale, ce se găseşte deasupra intrării  în Biserica Mare, crucea latină cu braţele inegale, aflată pe cele două turnuri ale Bisericii Mari, crucea slavă, de inspiraţie barocă, cu numeroase  braţe orizontale, pe cupola centrală a Bisericii Mari, şi soarele înscris într-o cruce latină, pe turnul clopotniţei.

Mănăstirea reprezintă expresia de cunoaştere atât a filozofiei antice, cât şi a Sfintei Scripturi a fondatorului ei. Culorile dominante în pictura  realizată de Pârvu Mutu Zugravu, în interiorul şi în exteriorul bisericii, sunt patru conform celor patru elemente ale Universului, în acord cu filozofia antică: Focul, Aerul, Apa şi Pământul, având drept culori corespondente: Roşu, Galben, Albastru şi Verde.

Castelul Peleș

Castelul_Peles_des

Acestei construcții de referință, nu numai pentru Sinaia, ci și pentru România, i s-a pus piatra de temelie în ziua de 22 august 1875. Locul construcției, respectiv suprafața din Valea Peleșului, fusese cumpărat de către domnitorul Carol I ( 1866-1881) și Rege între anii 1881-1914.

În același timp cu castelul, sunt ridicate și alte construcții-anexă, cum ar fi: Corpul de Gardă, Economat-ul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică.

Ceva mai târziu, se va construi Vila “Şipot”, care va fi, pentru un timp, locul de lucru al arhitectului Karel Liman, la indicațiile căruia se va desfășura construcția Castelului Pelișor, precum și Vila Regelui Ferdinand, de la Stâna Regală (actuala Poiana Stânii). Până la terminarea Castelului Peleș, în anul 1883, Regele Carol I și Regina Elisabeta au locuit la Foișor, construcție terminată mult mai repede. În ceea ce privește Castelul Pelișor, acesta a fost început în anul 1889 și terminat în anul 1903 și era destinat viitorului Rege Ferdinand și Reginei Maria. Totuși, până la finalizarea Pelișorului, și aceștia au locuit la Foișor. Chiar și Carol al II – lea a stat acolo, în perioada 1930-1940, atât timp cât a fost Regele României, exceptând anii 1932 și 1933, când Casa de Vânătoare a fost mistuită de un incendiu. În urma dispozițiilor sale, s-a ridicat actualul Castel Foișor. Castelul Peleș are circa 170 de încăperi, spre deosebire de Pelișor care are doar 70. Demn de menționat este faptul că Peleșul a fost primul castel din Europa electrificat în întregime. Acest lucru a fost posibil întrucât energia electrică era furnizată de către Uzina Electrică proprie de pe malul pârâului Peleș. Mai trebuie știut și că Peleșul adăpostește una dintre cele mai importante și mai valoroase colecții de tablouri din Europa, în număr de aproximativ 2.000 de piese. După abdicarea Regelui Mihai, în anul 1947 a intrat în circuitul turistic şi a devenit loc de creație și odihnă pentru oamenii de cultură ai vremii. În ultimii ani ai regimului comunist, dictatorul Nicolae Ceauşescu a închis întreaga zonă, declarând-o ca fiind de protcol de stat. Aici nu aveau acces decât personalul de serviciu, sever verificat, şi cel militar de pază. După Revoluția din Decembrie 1989, Castelul Peleş și Castelul Pelișor sunt reintegrate în circuitul turistic. La ora actuală, Foișorul rămâne, ca și în trecut, reședință prezidențială, spre deosebire de hotelul Economat și de Corpul de Gardă, unde sunt amenajate terase, restaurante și hoteluri. Celelalte componente ale complexului Peleș au devenit fie vile turistice, fie vile de protocol. Curtea castelului este de tip Bramantes, cu fântână în mijlocul ei, în cel mai curat stil renascentist, cu un decor vesel, din plante și flori; de jur împrejur, fațadele sunt animate cu desene elegante. Interiorul castelului este o adevărată minunăție datorită frumuseții și bogăției lemnăriei sculptate și a vitraliilor colorate.

Castelul este deschis publicului de miercuri și până duminică, lunea și marțea fiind închis, în perioada de extrasezon, iar în perioada de sezon, este deschis de marți până duminică. Există două tipuri de bilete care poartă vizitatorul pe trei trasee prin castel, trasee cu o durată cuprinsă între 45 de minute și două ore.

Cazinoul Sinaia

Casino_Sinaia_des

Amplasat în partea nordică a parcului „Dimitrie Ghica”, „Casino”-ul din Sinaia reprezintă şi astăzi unul dintre edificiile – simbol ale staţiunii. Impunătoarea clădire a fost construită în timp record, de numai un an (1912-1913), pe locul unde se afla cândva vila Ghica, prima vilă a staţiunii, ridicată de prinţul Dimitrie Ghica. Casino-ul din Sinaia l-a avut ca principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la cazinoul din Monte Carlo, tocmai de aceea s-a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. În realitate însă, există doar câteva elemente de arhitectură interioară care ar putea confirma asemănarea dintre cele două cazinouri.

Constituind un eveniment important, la inaugurarea Casino-ului, în 1913, autorităţile vremii au cerut concursul lui Alexandru Davilla, personalitate marcantă în domeniu, să prezinte, pe marea scenă, un spectacol de înaltă ţinută, la care au asistat familia regală şi Titu Maiorescu, pe atunci prim-ministru al ţării. Memorabila seară a continuat cu un concert emoţionant susţinut de George Enescu şi s-a încheiat cu focuri de artificii.

Prin eleganţa şi jocurile sale, Casino-ul va deveni în scurt timp atracţia irezistibilă a staţiunii şi o importantă sursă de venituri pentru acţionarii săi, Eforia Spitalelor Civile şi Primăria.

Astăzi, cu o istorie cel puţin interesantă, o arhitectură în continuare unică prin eleganţă, prestanţă şi modernizări recente, monumentul se află în subordinea Consiliului Local al oraşului Sinaia şi adăposteşte Centrul Internaţional de Conferinţe. Pe lângă o terasă cu o perspectivă deosebită asupra oraşului şi a masivului Bucegi şi o superbă grădină interioară, profilul modern dispune de 12 săli care găzduiesc evenimente de corporaţie şi evenimente cu caracter privat: evenimente corporate; conferinţe; şedinţe; simpozioane; seminarii; conferinţe de presă; expoziţii; vernisaje; prezentări de modă; concursuri de dans; spectacole; cocktail-uri; recepţii; aniversări de companii; decernări de premii; petreceri tematice: Ziua Sfântului Valentin, 1/8 Martie, Halloween, petrecere de Crăciun si petrecere de Revelion, Moulin Rouge, etc.

Tururile de vizitare sunt asistate de ghizi instruiţi să prezinte activităţile din incinta clădirii desfăşurate de-a lungul celor 100 de ani de funcţionare. Programul de vizitare este de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00, tururile fiind organizate în serii, la interval de 40 de minute.

Simbol al non-conformismului şi al frumuseţii momentului, „Casino”-ul din Sinaia va fi întotdeauna altfel, dar mereu la fel, oscilând între vechi şi nou, clasic şi modern, istorie şi modernitate.

Casa memorială “George Enescu” 

George_Enescu_Sinaia_des

Se află situată în cartierul Cumpătu al orașului Sinaia. În destinul strălucit al lui George Enescu, orașul Sinaia și vila “Luminiș” au o semnificație aparte. George Enescu și-a organizat viața în așa fel încât, în perioada dintre concerte să-și afle răgazul de a putea compune, făcându-și un refugiu din vila de la Sinaia. Locuinţa nu a fost construită întâmplător aici, Enescu fiind legat atât sentimental, cât și profesional de acest oraș, datorită sprijinului Reginei Elisabeta. Castelul Peleș a fost pentru el o poartă de lansare în lumea culturală muzicală a momentului. Vila a fost construită între anii 1923 – 1926, de către  arhitectul Radu Dudescu, din banii aduși de activitatea concertistică a maestrului.  Realizată într-un stil autentic românesc și integrată armonios în ambianța inspiratoare a munților Bucegi, vila “Luminiș” avea să fie atât un loc de inspirație pentru o parte semnificativă a creației enesciene, cât și un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 și 1946.

După părăsirea definitivă a țării, determinată de evenimentele politice dintre anii 1945 -1946, Enescu semnează, la Paris, un act de donație, prin care vila “Luminiș” urma să devină un așezământ cultural, conceput ca o casă de odihnă și reculegere pentru artiștii români și străini. Complexa personalitate a lui George Enescu a putut să se afirme la Sinaia, mai ales în ipostaza de compozitor, deși a susținut deseori concerte la Castelul Peleș sau în alte așezăminte din oraș. Tot la Sinaia a compus o mare parte a creației sale. Dintre cele 150 de lucrări, începând cu “Țara Românească”, opera pentru pian și vioară, compusă la vârsta de 5 ani, și terminând cu ”Simfonia de cameră“, la Sinaia a creat numeroase suite și sonate, cele două Rapsodii Române și a compus chiar și muzică pentru versurile reginei Elisabeta: “Poema Română”. La Sinaia s-au plămădit și “Concertul pentru pian, vioară, violă și violoncel nr.1 în Re Major, opus 16”, dar, înainte de toate, trebuie menționată opera sa “Oedip”, compusă în mare parte la vila “Luminiș”, unde în 1927, a fost orchestrat un întreg tablou din actul al doilea. Despre această operă , Enescu avea să spună : “ceea ce pot afirma cu certitudine este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam cu ecoul meu”. Premiera acestei opere a avut loc la 10 martie 1936.

Despărțirea de țară a lui Enescu s-a produs în anul 1946, în luna septembrie, după ce a făcut o ultimă vizită în Moldova, la Liveni, la mormântul mamei sale. Ulterior a mărturisit, împăcat într-un fel cu soarta : “de aici plec odihnit, din seva pământului meu, și numai asta îmi dă curaj să mă pot dezlipi de țară, pentru un timp mai lung.”  Din păcate, întoarcerea sa la Sinaia, la vila “Luminiș” care a constituit o mărturie fericită a vieții marelui muzician român, nu avea să se mai petreacă vreodată.

În anul 1990, vila “Luminiș” intră într-un proiect de renovare timp de 5 ani, restaurare și conservare a obiectelor. La data de 5 septembrie 1995, cu ocazia marelui festival “George Enescu” și la dorința marelui violonist Yehudi Menuhin, devine casă memorială, intrând în patrimoniul național cultural. În această casă se păstrează pianul maestrului, un Ibach realizat la Lausanne, care a susținut bogata sa activitate componistică și concertele oferite apropiaților familiei Enescu. La dispoziția vizitatorilor s-au pus la vânzare adevărate bijuterii muzicale, care pot îmbogăți colecția fiecăruia : CD-uri ce conțin capodoperele creației enesciene, dar și ale titanilor muzicii clasice apreciați în mod special de către talentatul compozitor român: Bach, Beethoven, Brahms, Wagner, Mozart, care au marcat activitatea componistică a acestuia.

Programul de vizitare este zilnic între orele 9.00 și 17.00. Lunea – închis.

Muzeul orasului Sinaia

Muzeul_Sinaia_Stirbei

MUZEUL SINAIA- Alina Știrbei Villa, cea mai veche clădire din oraș, construită în 1875. Un mic  palat, situat în centrul orașului Sinaia, clădirea este una dintre cele 95 de monument-clădiri din Sinaia înscrise pe lista patrimoniului național – clasa A. În 2014, Primăria Sinaia a lansat o campanie de promovare pentru a încuraja donațiile de obiecte pentru muzeu. Împreună cu obiectele de arhivă deținute de Orasul Sinaia ( planuri urbanistice, documente vechi, fotografii) și donațiile oferite de alte muzee din Sinaia, Muzeul reprezintă o puternică legătură a comunităţii locale cu istoria locurilor.

Pentru că Sinaia a fost, de la începuturile sale, o poartă de acces spre vest (ca dovadă stau chiar monumentele de patrimoniu imobil care reflectă diversitatea arhitecturală de neegalat a țării noastre), această locație a fost transformată într-un muzeu care combină expunerea clasică, cu istoria și cultura acestui oraș, creând o experiență autentică de neuitat pentru fiecare vizitator individual.

  • www.inforegio.ro.
    Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.
    Pentru informaţii detailate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeana, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.
    Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

    Sitemap

    .